Deshidratare

Cand spunem cuvantul deshidratare, cel mai probabil ne gandim cum este sa fim insetati in timpul si dupa un exercitiu fizic.

Poate ca pielea noastra se simte arsa sau uscata dupa ce a fost expusa la razele soarelui.

Locuiesti intr-un climat care este sezonier, cum ar fi in regiunile care folosesc caldura artificiala, in lunile mai racoroase sau aerul conditionat in timpul verii?

In functie de locul in care locuiti, umiditatea relativa din mediul dumneavoastra, influenteaza foarte mult echilibrul umiditatii pielii.

Aceste variatii pot afecta modul in care pielea se simte, precum si interferenta cu capacitatea ei de a avea un echilibru bun de umiditate.

Pierderea de apa transepidermica (TEWL) este cantitatea de apa care trece din interiorul pielii in atmosfera din jur.

Deteriorarea pielii prin vatamari, infectii, arsuri si alte agresiuni va afecta functionarea epidermei si capacitatea acesteia de a mentine un echilibru bun al apei.

Deshidratarea poate fi o afectiune temporara din corp sau poate fi o problema mai profunda privind lipsa apei libere din epiderma care cauzeaza pierderi transepidermice de apa (TEWL).

Descoperirea cauzei care sta la baza acestei afectiuni este esentiala, pentru a lua decizii adecvate, pentru a gestiona sau corecta conditiile de piele uscata.

Pot exista mai multe explicatii de ce pielea pare uscata:

1. Boala intrinseca (trasaturi genetice) sau extrinseca (stil de viata) sau boala dobandita.

2. Factorii extrinseci: Transpiratie-organismul mentine temperatura prin transpiratie.
Sportul, alergarea si expunerea prelungita la soare, poate provoca intr-adevar o pierdere temporara de apa. Bariera cutanata este insa foarte echilibrata, desi simtiti ca este uscata din cauza acestor factori extrinseci.

3. Factorii intrinseci:

(a) Bariera slaba a pielii: Este posibil sa aveti o tulburare de bariera cu deficienta enzimatica in bistraturile pielii ,care afecteaza trecerea apei in toate straturile granuloase si in stratul cornos.
(b) Capacitatea organismului de a mentine echilibrul hidric scade odata cu inaintarea in varsta si datorita unor afectiuni/boli.

4. Manta acida a fost tulburata prin ingrijire, boli sau piele traumatizata prin descuamare excesiva, microdermabraziune si utilizarea continua a produselor abrazive care tulbura straturile bi-epidermice.

5. Ranile supericiale sau ranile profunde perturba manta acida si bariera de umiditate.

Nu este suficient sa spunem ca pielea este „deshidratata”si sa creeam un remediu strict bazat pe aceasta afirmatie.

In schimb, ar trebui sa exploram mai multi parametri dintr-o paradigma mai noua, care ofera indicatori ai pielii bazati pe „textura”, „secretii” si „culoare”.

In cadrul fiecarui indicator se gasesc parametri referitori la afectiunile pielii si intelegerea efectului acestora asupra celulelor si sistemelor.

Un instrument de diagnostic bun, un scaner de piele si profilul de sanatate al clientului, ofera toate informatiile vitale care descopera posibilii factori de risc si probabilitatea rezultatului ,cu privire la un program de tratament.

Miscarea apei in interiorul pielii

Sistemele care sunt direct implicate cu secretiile pielii sunt:

• Manta acida
• Lipidele epidermice
• NMF (factori naturali de hidratare) si TEWL (pierderea transepidermica de apa)
• Secretiile glandelor sebacee
• Glicozaminoglicanii
• Sistemul limfatic

Deoarece vorbim despre deshidratare, acest articol se va concentra asupra structurilor din epiderma, care sunt responsabile de retentia si echilibrul de umiditate.
Toate tesuturile trebuie sa mentina un echilibru suficient de apa , pentru o functionare corecta, inclusiv capacitatea de a se regla in mediul inconjurator.

Hidratarea echilibrata se bazeaza pe urmatoarele fapte:

• *Umiditatea ambientala relevanta.
• *Puterea de retentie a stratului cornos.
• *Cantitatea de apa transmisa din straturile interioare catre cele exterioare ale pielii.
• *Intervalul de timp in care se deplaseaza apa de la straturile inferioare ale pielii la regiunile superioare ale stratului cornos.

Umiditatea ambientala relevanta

Hidratarea pielii depinde de un factor natural de umiditate, functional, de bariera pielii si de un sebum echilibrat.

Pielea isi regleaza functiile continuu, intre conditiile atmosferice exterioare si temperaturile mentinute in casele noastre si locul de munca.

In functie de locul in care traiti- regiuni aride, cum ar fi desertul, regiunile montane sau tropicale – reglarea umiditatii pielii are loc in stransa legatura cu schimbarile atmosferice .

Schimbarile extreme ale umiditatii relative pot incepe sa streseze pielea.

Incepe sa aiba dificultati in mentinerea nivelului intern de umiditate.

Sistemele de climatizare si incalzirea schimba umiditatea atmosferica din interior.

Aceste tranzitii pot deveni usor factori de stres pentru piele, deoarece aceasta (pielea) se regleaza continuu intre conditiile atmosferice din interior si din exterior.

In conditii uscate, TEWL este mult mai mare.

Este posibil ca hidratantii faciali sa nu fie la fel de eficienti atunci cand exista o umiditate foarte scazuta, deoarece exista un prag caracteristic pentru fiecare hidratant.Pot deveni ineficienti si elibereaza umiditatea din aerul din jur.

Intelegerea umiditatii

Umiditatea poate fi masurata in mai multe moduri.

Cea mai frecventa este umiditatea relativa si pentru a intelege acest lucru si mai mult, fizica umiditatii absolute afirma ca, cu cat este mai cald aerul, cu atat poate contine mai multa apa.

Cu alte cuvinte, atunci cand exista o umiditate relativa 100%, aerul este complet saturat de vapori de apa si nu mai poate retine.

Cand umiditatea este ridicata de fapt, ne simtim mai fierbinti decat temperatura reala, deoarece transpiratia nu se va evapora.

Cu cat umiditatea este mai mare, cu atat ne simtim mai incomozi datorita faptului ca ,corpul nostru nu se poate raci.
In schimb, atunci cand umiditatea este mai mica, ne simtim mai comfortabil, deoarece corpul nostru este capabil sa isi mentina temperatura adecvata. Intamplator, norii sunt vapori de apa condensata ridicati pe cer, ca urmare a aerului cald care se ridica de pe pamant.

Se formeaza pentru reglarea temperaturilor din aer.

Umiditatea atmosferica este injumatatita aproximativ cu fiecare 10 grade Celsius.

Cand aerul cu o umiditate relativa de 100% ,la o temperatura de 0 grade Celsius se incazeste, la 10 gradeCelsius, umiditatea atmosferica devine aproximativ 50%.

Incalzit la 20 grade Celsius, umiditatea se deplaseaza la aproximativ 25%.

Nivelul de confort pentru om este de aproximativ 45% umiditate.

Hidratantele si umiditatea pielii

TEWL creste atunci cand aerul devine mai uscat.

Echilibrarea barierei pielii in timpul schimbarii conditiilor de mediu devine dificila.

Hidratantele joaca un rol semnificativ prin cresterea elasticitatii pielii, precum si pentru netezirea pielii.

De asemenea, acestea devin foarte ineficiente in climele aride. In loc sa elibereze umezeala in piele, se evapora in aerul uscat al ambientalului.

Chiar si atunci cand le reaplicam, nu este suficient.

Hidratantii penetranti care contin ingrediente precum uree, glicerina si glicoli, pur si simplu nu pot compensa datorita greutatii lor moleculare reduse.

Un hidratant ideal pentru climatele uscate este utilizarea acidului hialuronic, CM-Glucan si a altor agenți care formează o bariera suplimentara pentru a preveni TEWL pe suprafata pielii.

Atunci cand umiditatea devine si mai scazuta cu temperaturi mai ridicate, cantitatea de substante lipidice, inclusiv fitosteroli in ingrijirea pielii, ar trebui sa creasca.

Trebuie sa fiti precauti la recomandari, in cazurile de afecțiuni ale pielii cu rozacee.

Reaplicarea cremelor cu prea multa umiditate pe acest tip de piele poate duce la iritatii, inclusiv cresterea riscului dezvoltarii unui mediu care incurajeaza cresterea bacteriilor anaerobe si intensifica iritatia pielii.

Puterea de retenție a stratului cornos

Procesul de diferentiere si keratinizare in epiderma, este un proces strategic al carui scop este construirea unui sistem puternic de aparare pentru piele.

Pe masura ce keratinocitele migreaza in sus din stratul spinos in straturile granulare, continutul lor celular incepe sa se transforme in filamente intarite (structuri de keratohialina), facand celulele mai putin flexibile.

Stratul granular este foarte important pentru sintetizarea materialului pentru stratul cornos.

Celulele din acest strat produc granule lamelare de acoperire cu membrana numite corpuri Odlund care contin lipide si proteine.

Amestecurile de lipide din granulele lamelare sunt formate din ceramide, colesterol, acizi grasi liberi si sulfat de colesterol.

Acestea sunt sisteme dedicate, bogate in lipide, care isi extrag continutul lipidic si enzimatic prin membrana celulelor de keratinocite in spatiile extracelulare unde intra in contact cu apa (NMF – factori naturali de hidratare).

Lipidele formeaza apoi doua straturi, unul de ulei si celalalt de apa si sunt reorganizate in mai multe foi lungi de structuri lamelare.

Aceste structuri joaca un rol dinamic in apararea barierelor si in controlul fluxului de apa transepidermica si in mentinerea nivelurilor adecvate de hidratare in epiderma.

Tesutul epidermic trebuie sa ramana cat mai impermeabil, cuconditia de a permite patrunderea unei cantitati suficiente de apa, care sa mentina hidratarea la straturile exterioare ale stratului cornos, precum si sa sprijine procesele enzimatice care faciliteaza degradarea si descuamarea corneo-desmosomala.

Continutul de apa determina flexibilitatea pielii si capacitatea ei de a se adapta la umiditatea relativa (interna si externa).

Capacitatea stratului cornos de a-si mentine continutul de apa depinde de:

(a) grosimea stratului cornos
(b) caracteristicile organizatorice si de compactare ale corneocitelor care permit sa functionarea corecta
(c) prezenta compusilor higroscopici (NMF), compusi gasiti in mare parte in corneocite.

NMF – calitati multifunctionale

Factorii naturali de hidratare (NMF) sunt compusi in principal din aminoacizi, PCA si alti compusi.

Proprietatile higroscopice ale NMF contribuie foarte mult la capacitatea corneocitelor de a retine umiditatea.
NMF faciliteaza, de asemenea, procesele enzimatice, inclusiv dizolvarea desmosomilor.

NMF compusi din aminoacizi care nu sunt responsabili numai de continutul de umiditate al pielii, ci si de echilibrul osmolitic, adica corecteaza dezechilibrele in presiunea osmotica a pielii.

Mai mult, aminoacizii si ureea NMF protejeaza impotriva ROS (specii de oxigen reactiv – radicali liberi).

Sisteme antioxidante

Pielea are o retea de sisteme antioxidante enzimatice si non-enzimatice care ajuta la combaterea vatamarilor oxidative cauzate de poluare, bacterii, UVR (raze ultraviolete), microorganisme sau oxidanti chimici.

Functionarea normala a acestor sisteme depinde de un echilibru de lipide si proteine care mentin functia de bariera si sunt esentiale pentru hidratarea pielii.

Cand exista stres oxidativ in structurile lipidice si proteice ale celulelor, acesta degradeaza integritatea barierei.
Pielea incepe sa prezinte semne de uscaciune odata cu pierderea crescuta de apa (TEWL).

Grija pentru bariera pielii

Stratul cornos contine functii de semnal care influenteaza controale importantein straturile epidermice.

Stratul cornos are o influenta directa a procesului de regenerare in straturile mai profunde ale pielii.

Functia normala a barierei pielii scade odata cu varsta, inclusiv sinteza lipidelor si pH-ul mantalei acide.

Alegerea produselor corecte pentru protejarea barierei se bazeaza pe mai multi factori, in special varsta clientului, stilul de viata si amploarea problemelor de piele acumulate.

Multe produse cosmetice pot de fapt sa interfereze cu procesul natural TEWL. Uleiurile minerale si siliconele formeaza un film impermeabil pe piele.

Ele pot provoca cu usurinta o pierdere mai mica de apa transepidermica, care incetineste procesul de regenerare.
Clientul ajunge sa experimenteze pielea uscata la intreruperea utilizarii acestor substante.

Perplexitatea acestei situatii se agraveaza, intrucat clientul nu stia ca bariera de piele a inceput sa experimenteze tulburari si si-a pierdut capacitatea de a se regenera odata cu utilizarea unor produse cosmetice sau dermatologice necorespunzatoare.

Mai mult decat atat, prescrierea corticosteroizilor pentru inflamatii ofera o ameliorare temporara, cu toate ca, acestia contribuie de fapt la cresterea sensibilitatii pielii si la deteriorarea afectiunii.